Chiar nicio limită nu aveți domnule președinte Iohannis?

Prin discursul de astăzi, 28 ianuarie 2019, președintele Iohannis s-a cocoțat pe suferința uneia din cele mai mari tragedii ale umanității, Holocaustul, comemorată pe 27 ianuarie.

În loc să onoreze memoria milioanelor de victime ale Holocaustului, Klaus Werner Iohannis a ales să facă o paralelă josnică pentru funcția și responsabilitatea pe care orice funcție de ales o implică, cu atât mai mult funcția de președinte al unei țări democratice, stat membru al Uniunii Europene.

Klaus Werner Iohannis a ales să facă o paralelă între nazism și un partid din România, ales la fel de democratic cum a fost și el, de aceeași români care l-au ales pe el, președinte chiar și a acelor români din acel partid.

Jignirea președintelui Iohannis este cu atât mai mare cu cât vine cu această ocazie, în care a ales să se folosească de un moment de comemorare pentru un atac politic josnic.

În așteptarea unor scuze publice ale președintelui Iohannis față de aceste declarații, le cer scuze supraviețuitorilor Holocaustului care au trebuit să asculte un astfel de discurs în loc să audă laudele, respectul și mulțumirile pentru forța și curajul pe care l-au avut înfruntând una din cele mai mari tragedii ale umanității, Holocaustul.

Tudor Tim Ionescu, Secretarul General adjunct al ALDE.

5 răspunsuri la întrebările despre contestația în anulare.

Completele de 5 judecători au fost constituite așa cum a decis conducerea ICCJ și nu cum spunea legea. Prezidarea completelor de către un șef din ICCJ era de natură să-i influențeze pe ceilalți judecători, spune CCR

Întrucât în spaţiul public se dezbat în continuare problemele privind constituirea nelegală a completelor de 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) şi corectitudinea  deciziilor Curţii Constituţionale (CCR), asociaţia face următoarele observaţii suplimentare, față de opinia precedentă:

1. Într-adevăr, se poate afirma că în perioada 2014-2018, completele de 5 judecători de la ICCJ au fost constituite nelegal, deoarece prin decizia nr. 685/2018 a CCR s-a constatat încălcarea legii la compunerea acestor complete. Deciziile CCR sunt obligatorii pentru toată lumea, chiar şi pentru cei care le critică public.

Poate că actualul sistem al funcţionării CCR nu este cel mai bun. Dar, dacă se doreşte reducerea competenţelor CCR, modificarea structurii CCR, introducerea unei căi de atac împotriva deciziilor CCR ori alte schimbări privind organizarea şi funcţionarea CCR, acestea pot fi făcute numai prin modificări ale Constituţiei şi ale legii de organizare a CCR. Modificările trebuie să fie rezultatul  unor dezbateri argumentate şi raţionale, fără presiuni mediatice la adresa judecătorilor CCR şi a celor care au alte opinii decât cele trasate de diverşi comentatori sau moderatori TV.

CCR a reţinut că deşi legea stabilea că toți judecătorii care fac parte din complet trebuie trași la sorți, colegiul de conducere a ICCJ a limitat sfera de aplicare a legii, timp de aproape 5 ani. În aceste condiții, pe calea regulamentului adoptat, colegiul de conducere a ICCJ a stabilit că numai 4 din cei 5 judecători trebuie trași la sorți, cel de-al cincilea membru fiind considerat „de drept” un judecător cu funcție de conducere, respectiv președintele ICCJ, vicepreședinții sau șefii de secție, ceea ce a fost calificat de CCR drept o formă de control a activității completului din partea conducerii. (par. 148 din decizie). Cu alte cuvinte, CCR a stabilit că prezenţa permanentă, ca membru de drept, a unui şef în fiecare dintre acele complete de judecată a fost de natură să-i inhibe pe ceilalţi judecători din complet, ceea ce a încălcat cerinţa ca instanţa care judecă o cauză să fie independentă şi imparţială.

Tot în acest sens, CCR a reţinut că maniera în care sunt desemnați membrii completelor de 5 judecători, și anume printr-un mecanism care eludează legea, cu stabilirea unor „membri de drept” – inexistenți în cuprinsul legii – demonstrează că instanța nu este compusă potrivit legii și pune în discuție independența și imparțialitatea obiectivă a acestor complete (par. 192 din decizie).

CCR a concluzionat că astfel a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat în art. 21 al. 3 din Constituţie, nefiind îndeplinite exigenţele de independență și imparțialitate obiectivă care trebuie să caracterizeze orice instanță judecătorească. Totodată, Curtea a reținut că instanța judecătorească nu poate fi considerată ca fiind prevăzută de lege, dacă are compunerea realizată pe baza unei hotărâri a conducerii ICCJ și nu pe baza legii. Din acest motiv, CCR a considerat că se încalcă și această garanție a dreptului la un proces echitabil, care constă în existenţa unei instanțe prevăzute de lege (par. 193 din decizie).

În fine, CCR a reţinut că sancțiunea compunerii NELEGALE a completului de judecată este nulitatea absolută a actelor îndeplinite de un astfel de complet (par. 177, 198 din decizie)

2. În accepţiune juridică, compunerea nelegală/ilegală a unui complet de judecată înseamnă alcătuirea acestui complet cu încălcarea oricărei prevederi legale care stabileşte modul de formare a completului. De exemplu, dacă legea prevede că toţi judecătorii din complet se trag la sorţi, dar unul dintre ei nu este tras la sorţi, ci numit, compunerea completului este ilegală. De asemenea, dacă tragerea la sorţi a judecătorilor nu se face dintre toţi, aşa cum prevede legea, ci numai dintre unii, compunerea completului este ilegală/nelegală, fiind altfel decât aşa cum prevede legea. Aceste noţiuni privind „legala compunere a completului” sunt cunoscute de către orice student la drept sau absolvent de drept. Ele nu sunt însă cunoscute de marea majoritate a opiniei publice şi este incorect ca unii comentatori să speculeze, în intervenţiile publice, această nefamiliarizare a opiniei publice cu noţiuni juridice de natură tehnică.

Deci, pretinsul argument folosit în unele dezbateri publice, în sensul că nu contează dacă sunt traşi sau nu la sorţi membrii completului de judecată, pentru că toţi sunt judecători, este fals şi manipulator, deoarece legea prevede mai multe condiţii pentru compunerea corectă  a unui complet de judecată. Desigur, una dintre condiţii este ca din complet să facă parte doar judecători, nu şi sculeri-matriţeri. Dar, ea nu este singura condiţie prevăzută de lege. Astfel, există în lege şi condiţia ca toţi judecătorii care formează completul să fie desemnaţi prin tragere la sorţi. Dacă nu este îndeplinită condiţia tragerii la sorţi a tuturor judecătorilor din complet, este încălcată legea care prevede această condiţie, iar rezultatul este că acel complet este nelegal alcătuit. Consecinţa nelegalei constituiri a completului de judecată este nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate de acel complet, de la procesele-verbale de audiere, până la hotărârea de soluţionare a cazului.

3. De asemenea, decizia CCR, a stabilit că prin modul de constituire a completelor de 5 judecători a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, drept fundamental garantat prin art. 6 par. 1 din Convenţie Europene a Drepturilor Omului, şi sub aspectul nerespectării cerinţei ca procesul să fie judecat de către o instanţă independentă şi imparţială.

Cu alte cuvinte, constituirea completului prin încălcarea caracterului aleatoriu al desemnării judecătorilor şi prin prezenţa obligatorie în compunerea sa, ca membru de drept (care şi prezidează completul), a unui judecător cu funcţie de conducere în cadrul ICCJ este în contradicţie cu art. 6 par. 1 din Convenţie.

CCR a stabilit că printre garanțiile aferente imparțialității obiective a instanței, parte a dreptului la un proces echitabil, se înscrie caracterul aleatoriu atât al distribuirii cauzelor în sistem informatic, cât și al compunerii completului de judecată instituit prin lege. (par. 188  din decizia amintită)

În acest sens, CCR a stabilit că, prin impunerea unor membri de drept în componența completelor de 5 judecători, pe calea hotărârii conducerii ICCJ, se pot crea presiuni latente asupra membrilor completului, constând în supunerea judecătorilor superiorilor lor judiciari sau, cel puțin, constând într-o ezitare/lipsă de dorință a judecătorilor de a-i contrazice pe aceștia (par. 189 din decizie).

4. Este un mit susţinerea că prin contestaţia în anulare se realizează o amnistie mascată. Ideea de a alege între contestaţie în anulare şi amnistie este un îndemn de a analiza în mod raţional, şi nu emoţional, modul în care poate fi remediată încălcarea dreptului la un proces echitabil, situaţie creată prin nelegala compunere a unor complete de judecată de la ICCJ, pe o durată apreciabilă de timp (2014-2018). O măsură de remediere a încălcării dreptului la un proces echitabil trebuie să existe, în mod rezonabil. Încălcările sunt prea vizibile, prea numeroase şi prea de durată, ca să mai poată trece neobservate şi neremediate.

Constestația în anulare pare o soluţie moderată, iar alternativa previzibilă la aceasta (care a şi fost anunţată public de către decidenţii politici) este amnistia. Contestaţia în anulare nu are alt efect decât că permite rejudecarea căii de atac (apelul) în faţa ICCJ, de data asta de către un complet de judecată compus în mod legal. Rejudecarea nu duce automat la achitare, ci poate duce la orice soluţie permisă de lege, inclusiv achitarea sau condamnarea persoanei vizate, în funcţie de probele existente. Amnistia elimină total răspunderea penală, persoana nu mai este judecată sau rejudecată, procesul se opreşte, iar cel amnistiat scapă de răspundere.

În termeni sportivi, mai pe înţelesul unor editorialişti, contestaţia în anulare oferă doar şansa rejucării meciului (fără stabilirea unui câştigător mai înainte de rejucare), în timp ce amnistia stabileşte de la început câştigătorul, fără să mai fie nevoie să se mai joace şi meciul. Este o diferenţă mare şi uşor vizibilă între contestaţia în anulare şi amnistie. Pentru aceste motive, rezultă în mod evident că este un mit susţinerea că prin contestaţia în anulare se realizează o amnistie, cu sau fără mască.

5. Una dintre problemele discutate în spaţiul public este de ce justiţiabilii nu au atacat în contencios administrativ hotărârea din 2014 a colegiului de conducere a ICCJ, prin care a fost stabilită o componenţa nelegală a completelor de 5 judecători. Răspunsul la această întrebare este dat în par. 135 al deciziei nr. 685/2018 a CCR.

În esenţă, pentru justiţiabili atacarea în instanţă a hotărârii colegiului director al ICCJ nu avea un caracter efectiv, eficient, deoarece ei ar fi ajuns, la final, tot „în gura lupului”, adică tot la ICCJ. Mai, precis hotărârea conducerii ICCJ ar fi urmat să fie atacată în prima fază la Curtea de apel şi, în final, în calea de atac, cauza ar fi ajuns tot la ICCJ. Deci, ICCj ar fi fost judecător în propria cauză.

Or, CCR a precizat că procedura prin care justiţiabilul trebuie să formuleze acţiuni care ajung să fie soluţionate de aceeaşi instanţă care a generat conflictul (în speţă, ICCJ) este o procedură de evitat, întrucât trebuie evitate situaţiile în care o persoană devine judecătorul propriei cauze – Nemo debet esse iudex în causa sua (par. 135 din decizia CCR).

Mai mult, CCR a constatat că fiecare complet de 5 judecători trebuia să-şi verifice legala compunere şi să ia din oficiu (din proprie iniţiativă, fără să mai aştepte să ceară asta un justiţiabil) măsuri pentru restabilirea compunerii legale. Astfel, în par. 168 din decizia CCR se menţionează: „Completul de 5 judecători avea posibilitatea să invoce în orice stare a procesului din oficiu excepția nelegalei sale compuneri, având în vedere că încălcarea dispozițiilor privind compunerea completului de judecată se sancționează întotdeauna cu nulitatea absolută” .

Deci, cel care trebuia să facă ceva, din proprie iniţiativă, pentru a reintra în legalitate era, în primul rând, fiecare complet de judecată compus nelegal, nu justiţiabilul.

Aici, adică în faptul că ICCJ a fost judecător în propria cauză, s-ar putea afla şi temeiul pentru repunerea în termenul de formulare a contestaţiilor în anulare pentru cauzele soluţionate de completele de 5 judecători începând cu 1 februarie 2014: până la decizia CCR nr. 685/2018, era complet lipsită de eficienţă o contestaţie în anulare pe motivul nelegalei constituiri a completului de 5 judecători, întrucât ea ar fi trebuit soluţionată tot la nivelul ICCJ, a cărei conducere tocmai stabilise, prin hotărâre a colegiului de conducere, că este OK compunerea nelegală a completelor de 5 judecători. Abia după decizia CCR nr. 685 din 7 noiembrie 2018, obligatorie erga omnes (faţă de toţi) începând cu  29 noiembrie 2018 se poate vorbi despre o şansă reală, efectivă a unei contestaţii în anulare întemeiată pe nelegala compunere a completelor de 5 judecători, în perioada 2014-2018. De ce? Pentru că numai începând cu 29 noiembrie 2018, ICCJ nu va putea nega nelegalitatea completelor de 5, deoarece nelegalitatea a fost stabilită, cu caracter obligatoriu şi pentru ICCJ prin decizia CCR din 2018.

Sursa: http://www.apador.org/5-raspunsuri-la-intrebarile-despre-contestatia-in-anulare/

Europarlamentarul german Elmar Brok si-a facut un titlu de glorie din a critica Romania!

Elmar Brok, membru al grupului #PPE, şi-a taxat cu câte 150 de euro vizitatorii la Parlamentul European (PE), plăţi pentru care avansa ca justificare acoperirea costurilor acestor vizite, deşi el deconta de la Parlamentul European mare parte din aceste costuri.

Prin acest sistem s-a obţinut o sumă de circa 18.000 de euro colectată de la patru grupuri de vizitatori în anii 2016 şi 2017. Taxa de 150 de euro era încă cerută de Elmar Brok vizitatorilor săi şi în anul 2018.

Incep sa iasa la suprafata, treptat, adevarul despre activitatea celor care dau lectii Romaniei sau cer sanctionarea tarii noastre in cele mai aprige moduri cu putinta. 

Elmar Brok si-a facut un titlu de glorie din a critica Romania, de a fi alaturi de opozitia din Romania, adica PNL, si de a contribui la propaganda dusa impotriva tarii noastre. 

Vedem astazi ca cel care solicita activarea articolului 7 impotriva Romaniei incalca legea cu buna stiinta, fara a avea niciun fel de mustrari de constiinta. 

Poate ca faptele lui Brok nu reprezinta un act de coruptie in sensul legii germane, dar sigur sunt penale. 

Unde sunt cei care critica statele din Est pentru incalcari ale statului de drept sa isi spuna parerea acum despre Elmar Brok, cel care incalca orice principiu cand le lua banii, cu mult inainte ca esticii sa intre in #UE in 2004, 2007 si 2013. 

Exemplul acesta ar trebui sa fie o lectie pentru cei care vorbesc doar in lozinci si gandesc doar in clisee, considerand ca toti politicienii romanii sunt corupti, iar cei de din afara sunt corecti si imaculati. 

Suntem curiosi daca cineva ia atitudine de la nivelul Uniunii Europene fata de Elmar Brok si cum va evolua juridic acest caz pentru ca exista mari sanse ca Elmar Brok sa nu fie deranjat de justitia din Germania. Nu ar fi prima data. 

Acestuia i s-a mai cerut, in trecut, ridicarea imunitatii pentru alte fapte, dar Parlamentul European a votat de fiecare data impotriva acestor cereri ale justitiei din Germania.

Departamentul de comunicare
ALDE Sibiu

CĂLIN POPESCU TĂRICEANU, PREȘEDINTELE ALDE: „PREȘEDINTELE ROMÂNIEI DEMONSTREAZĂ O ÎNȚELEGERE DE VASAL NECONDIȚIONAT DIN ESTUL EUROPEI”

Ceremonia de semnare a noului Tratat de cooperare și integrare franco-german suscită atenția tuturor statelor membre și instituțiilor coordonatoare ale unei Uniuni Europene aflate în pragul unui nou exercițiu major de recalibrare după criza din zona Euro (2009), criza refugiaților în Europa (2015), criza Brexitului (2016) și criza de legitimitate în care se adâncește Comisia Europeană prin maniera de abordare a relațiilor cu Polonia și Ungaria, în privința aplicării art. 7 din Tratatul UE, și cu România în privința perpetuării Mecanismului de Cooperare și Verificare la 12 ani de la aderare. De aceea, Summitul informal al șefilor de stat și de guvern din statele membre UE, care va avea loc la Sibiu peste doar patru luni, va constitui un moment important de setare a discuțiilor inspirate din lecțiile pe care fiecare parte le-a învățat din aceste crize, pe baza cărora urmează de fapt să fie creionată următoarea paradigmă politico-juridică a UE.

Constatăm, cu această ocazie, că președintele Iohannis semnează însă un cec în alb din partea României înainte de deschiderea propriu-zisă a dezbaterii cu mize deosebit de serioase pentru viitorul statut al părților constitutive ale construcției europene și ale acțiunii acesteia ca entitate unitară în plan politic, economic sau militar. El se afirmă în plan extern, cu aceeași siguranță neinformată cu care tratează superficial problemele de mare importanță din planul confruntărilor interne. În alocuțiunea sa de la Aachen (Aix-la-Chapelle) cu ocazia semnării tratatului bilateral dintre Franța și Germania, unde a fost invitat în calitate de reprezentant al Preşedinţiei române a Consiliului Uniunii Europene, Klaus Iohannis vorbește despre „Europa din epoca lui Carol cel Mare” și „victoria consensului din relația franco-germană” întruchipată în „spiritul de la Aachen”, despre care spune că vor călăuzi întreaga Europă „pe drumul către Summitul de la Sibiu din 9 mai 2019”, unde președintele României „speră” să se reconfirme consensul că „modul în care Europa se înțelege pe sine se bazează pe valori comune, fundamentale (sic!)”.

În contextul campaniei sale electorale de acasă și într-o paradigmă medieval-carolingiană în relațiile europene de azi, președintele României demonstrează o înțelegere de vasal necondiționat din Estul Europei a însemnătății prezenței sale la eveniment ca reprezentant vremelnic al unei instituții a UE, dar și a importanței reprezentativității sale din perspectivă națională, în concertul european. Din acest punct de vedere, discursul lui Donald Tusk, președintele Consiliului European, este (din nou) un model de abordare politică în această perioadă premergătoare a unor negocieri ce se anunță a fi dificile. Vă invit să citiți acest discurs postat pe pagina Consiliului European ca poziție reprezentativă a președintelui acestui for.

Am luat act de pre-poziționarea președintelui Iohannis în chestiunile de deosebită importanță cu privire la dezbaterea despre viitorul UE27. Atragem atenția președintelui că, potrivit prevederilor constituționale, reprezintă interesele naționale și angajează România prin semnarea de acorduri negociate de guvern (art. 91 din Constituție). De aceea, este important ca Parlamentul să adopte un mandat-cadru în pregătirea reprezentării României la Summitul de la Sibiu, care să enumere interesele naționale în etapa de recalibrare a UE și pe baza cărora Guvernul României să construiască alianțe pentru obținerea sprijinului necesar.

Călin Popescu-Tăriceanu

Preşedintele ALDE

Pentru a fi clar pentru toti romanii, nu exista semne de rupere a coalitiei de guvernare si nici nu a fost exprimata vreo intentie in acest fel.

Coalitia functioneaza bine, nu exista sincope in aplicarea programului de guvernare si sustinerea Guvernului. 

Informatiile prezentate de Romania TV sunt simple zvonuri aparute pe surse. Nu cunoastem provenienta acestor informatii.

In ceea ce priveste alegerile prezidentiale, mai avem suficient timp pentru a analiza si a vedea care este cea mai buna varianta pentru a candida – fie in cadrul coalitiei, fie separat. 

Avem suficienta experienta politica pentru ca la momentul potrivit sa luam decizia optima. Este necesar ca inainte de toate sa ne concentram mai mult pe subiecte care tin de agenda cetateanului. 

Insa, inainte de a vorbi de nume trebuie sa discutam de o serie de aspecte ce tin de viitorul presedinte al Romaniei. 

Romania are nevoie de un presedinte capabil sa ii uneasca pe romani, nu sa ii dezbine. Romania are nevoie de un presedinte care sa tina cu romanii si sa promoveze drepturile si libertatile cetatenilor, nu interesele statului paralel. 

Romania are nevoie de un presedinte care sa sustina interesele tarii printre partenerii externi. 

Este prea devreme sa vorbim despre o candidatura oficiala. Sunt lucruri care vor fi discutate in urmatoarele luni. 

In spatiul public a inceput o adevarata campanie de zvonistica, in care sunt multe elemente nereale cu privire la coalitia de guvernare. Aproape zilnic, in media, sunt zvonuri privind ruperea coalitie.

Departamentul de comunicare

ALDE Sibiu

Viorica Dancila, intrevedere cu Netanyahu

Primul ministru, prin vizita pe care a facut-o in Israel, nu a facut decat sa confirme o relatie bilaterala foarte stransa intre cele doua state. 

Consolidarea relatiei cu Isrealul este in interesul Romaniei, fara doar si poate. Isrealul este o natiune extrem de dinamica. 

A devenit una din marile puteri economice ale lumii, este tara cea mai performanta in domeniul start-up-urilor, a noilor tehnologii, in domeniul tehnologiilor militare.

 

Din parteneriatul strans cu Israelul, Romania are foarte mult de castigat. 

In privinta discutiilor avute, acestea au vizat consolidarea si aprofundarea relatiilor cu Statul Israel in domeniul cooperarii strategice, securitate cibernetica si energetica, medicina, cercetare si inovare. 

Viorica Dancila, prim-ministru, vorbeste in numele Guvernului si, evident, cand vorbeste in numele Guvernului, vorbeste si in numele Romaniei.

Iohannis continua sa dezbine. Asa considera el ca va castiga un nou mandat.

Iohannis continua sa dezbine. Prin tot ce face Iohannis vrea sa blocheze activitatea Guvernului. Vrea sa blocheze toate lucrurile bune pe care Guvernarea ALDE-PSD le-au anuntat pentru 2019. 

Asa considera el ca va castiga un nou mandat: din opozitie si blocand orice initiativa. Greseste, asa va pierde pentru ca romanii nu mai vor politicienii care sa ii dezbine.

Klaus Iohannis a intrat intr-o logica a campaniei electorale, care, din pacate pentru Romania, se va intinde pe intreg parcursul anului. 

Este evident ca presedintele Iohannis e in campanie electorala. Pana la alegerile din decembrie va face tot ce poate sa puna bete in roate guvernului. 

Pentru Iohannis, principalul obiectiv pentru acest an este noul mandat de presedinte. Este mai preocupat de propria sa campanie, lasand in plan secundar imaginea Romaniei si activitatea Guvernului. 

Nu exista argumente logice pentru care presedintele continua aceasta situatie. Iohannis saboteaza activitatea guvernului. Suntem in plina presedintie a Consiliului UE, iar presedintele tine doua posturi cheie blocate. 

Daca refuzi sa numesti doi ministri in momentul in care Romania a preluat presedintia, trebuie sa spui pe ce te bazezi. Este ingrijorator si arata un nivel de profesionalism la care nu se ridica Iohannis.

 

Presedintele a inventat pe parcursul a aproximativ doua luni de zile motiv dupa motiv nespunand de la inceput ce vrea, ceea ce arata ca de fapt nici nu stia la inceputul respingerilor ce motiv invoca la sfarsit. 

La inceput, Olguta Vasilescu a fost respinsa pe motiv ca nu ar corespunde functiei din punct de vedere profesional si doar lui Ilan Luafer i-a cerut in mod special sa faca dovada indeplinirii conditiilor . 

Aceste lucruri au fost indreptate de catre Executiv. Acum, presedintele a inventat noi motive pentru a respinge ministrii. 

Trebuie sa avem in vedere ca nu e prima remaniere pe care o face coalitia PSD – ALDE. Abia acum presedintele identifica faptul ca sunt lipsuri in dosare. 

Presedintele se duce in zona de ridicol. Prima data ca nu aveau buletinul, acum ca nu aveau cazierul. 

Pentru Iohannis nu mai conteaza legea, Constitutia. El vrea sa incalce legea cat mai puternic sperand ca asa va atrage electoratul care protesteaza si care s-a indepartat de el.

Departramentul de comunicare

ALDE Sibiu

Fondurile europene, restrictionate de respectarea ”statului de drept''. Monica Macovei și europarlamentarii PNL au votat pentru acest regulament.

Legarea fondurilor de alte elemente ar constitui o incalcare grosolana nu numai a prevederilor, dar si a principiilor fundamentale ale Uniunii Europene, care au ca obiectiv fundamental solidaritatea si asigurarea convergentei intre economiile statelor membre.

In mod evident, politica de fonduri de coeziune este un instrument pentru a creste convergenta dintre economiile tarilor mai dezvoltate din Uniunea Europeana si tarile din Est. 

Nu este, intr-adevar, niciun fel de opera de caritate pe care celelalte state o fac catre Romania sau alte state. 

La aproape tot ce priveste fondurile Uniunii Europene contribuie si Romania, contribuie si celelalte state din Est, pe masura puterilor noastre, dar sumele nu sunt deloc neglijabile.

In privinta articolului 7, Romania respecta regulile jocului la nivel european. Ne indeplinim toate angajamentele pe care ni le-am luat in fata partenerilor europeni si nu exista niciun motiv pentru un asemenea demers impotriva tarii noastre. 

Referitor la decizia Parlamentului European, sunt multe lucruri neclare. 

In primul rand, care e definitia statului de drept, care sunt criteriile care trebuie sa fie respectate? Nimeni nu stie sa raspunda la aceste intrebari. 

Important este ca votul din acest moment nu pune in vigoare acest raport. 

Parlamentul, Comisia si Consiliul trebuie sa faca o analiza serioasa cu privire la acest raport, deoarece nu exista o baza legala pana la ora actuala in UE. 

Este foarte important ca mai exista o etapa a trialogului pana cand va fi luata o decizie. 

In ceea ce priveste modul in care au votat europarlamentarii romani, cei din PNL s-au pozitionat din nou impotriva Romaniei.

Reprezentantii PNL au votat pozitiv pentru un raport care ar putea sa vizeze si Romania. Este o noua atitudine antiromaneasca a europarlamentarilor PNL. 

Prin raportul adoptat de PE se inventeaza practic o taxa pe statul de drept. Este o politica pe care nucleul dur o are fata de nou-venitii din UE.

Departamentul de comunicare 

ALDE Sibiu

Uniunea Securistilor din Romania, asa cum ar trebui sa se intituleze cei din USR, zgarie la usile grupului ALDE european.

Partidul creat de noua Securitate din Romania incearca sa acceada prin metode securiste de denigrare a propriei tari in grupul liberal ALDE. 

Adevarata ironie a sortii cum un grup de politicieni fabricati peste noapte de sistemul care a comis abuzuri de nemaivazut in Romania anilor 2000 spera sa fie primiti de liberalii europeni. 

Uniunea Securistilor din Romania, asa cum ar trebui sa se intituleze cei din USR, zgarie la usile grupului ALDE european de ceva timp, fara a primi niciun fel de raspuns. 

De ce? Liderii ALDE Europa ii cunosc foarte bine pe cei din USR si au realizat caracterul duplicitar al acestora si jocul pe care il practica, de promotori si salvatori ai noii Securitati. 

Ce face USR, prin declaratiile lui Cristian Ghinea, reprezinta doar o continuare a tacticii dezinformarii printre liderii europeni. 

Singurul mod de a face politica al USR e prin minciuni si foarte multa dezinformare, iar Ghinea e cel mai bun exemplu in acest sens, fiind capabil sa faca orice pentru a ajunge la putere sau pentru a-si atinge scopul. 

Ca politician, Ghinea a demonstrat ca e zero barat iar, ca ministru, singurul lucru prin care s-a facut remarcat este acela ca a reusit marea performanta de a atrage zero fonduri europene. 

Cristian Ghinea reprezinta ce e mai nociv la noul val de oameni politici: zero realizari, zero experienta, zero responsabilitate, multe minciuni si dezinformari. 

De cateva luni bune USR bate la usa ALDE Europa, trimite minciuni sfruntate despre activitatea ALDE Romania. 

Problema lor este ca nimeni nu vrea sa fie asociat cu un partid creat artificial de servicii care propaga mesaje antinationale. 

Actiunea politica si parlamentara pe care o desfasoara cei din USR se rezuma la tavalit prin Parlament, la circul pe care il creeaza. 

Modelul politic pe care il propun useristii este acela al anarhiei, unul tipic partidelor de factura neomarxista, care nu au ce cauta intr-o Europa democrata.

Departamentul de comunicare

ALDE Sibiu

Tragedia care s-a petrecut la Medias nu trebuie sa fie exploatata politic. S-a ajuns prea departe din partea partidelor de opozitie.

Asistam, din pacate, la o exploatare a unei tragedii de catre reprezentantii opozitiei. PNL si USR incearca sa se foloseasca de tragedia de la Medias pentru a-si duce mai departe actiunile impotriva Guvernului. 

Insa, cele doua partide, si USR si PNL, au sustinut fara retineri proiectul promovat de Raluca Pruna si guvernarea Ciolos, privind recursul compensatoriu. 

Sa nu uitam cine a venit cu ideea unui asemenea proiect si cine l-a sustinut. 

USR, partidul care cere acum retragerea recursului compensatoriu, este chiar cel care a sustinut-o pe Pruna pana la capat si guvernul pe care l-a reprezentat. 

Mai mult, PNL e partidul care a sustinut din toate puterile guvernul Ciolos si i-au facut invitatii continue lui Ciolos sa li se alature. 

Tragedia care s-a petrecut la Medias nu trebuie sa fie exploatata politic. S-a ajuns prea departe din partea partidelor de opozitie. 

Am fi vrut sa vedem aceeasi atutidine din partea PNL si USR si cand guvernarea Ciolos a propus acest proiect.

Departamentul de comunicare 

ALDE Sibiu

Recursul compensatoriu. Nu exista nici o persoana eliberata NUMAI in baza recursului compensatoriu.

Trebuie clarificat de la inceput un lucru: proiectul de lege privind recursul compensatoriu a fost inițiat de către guvernarea tehnocrată, de Raluca Pruna si Dacian Ciolos.
Guvernul Ciolos trebuie sa isi asume faptul ca au initiat proiectul, acelasi guvern care a avut sustinerea PNL si USR.

Despre crima din Medias 

In primul rand, este o ancheta in curs pe care institutiile de ordine vor trebui sa o finalizeze. La ora actuala nu avem toate datele cu privire la aceasta ancheta.

Trebuie sa aspteptam toate detaliile cu privire la ceea ce s-a intamplat la Medias. Nu putem ignora ceea ce a aparut in spatiul public. 

Avocatul Toni Neacsu, fost membru al CSM, a relatat ca autorul oribilei crime nu a fost liberat conditionat din Penitenciar in baza legii privind recursul compensatoriu. Este pur si simplu fals. 

Mai intai, nu exista nici o persoana eliberata NUMAI in baza recursului compensatoriu. Legea nu face decat sa dea posibilitatea celor aflati in executarea unor pedepse sa intre ceva mai devreme in discutia comisiilor pentru liberari conditionate. 

Liberarea se dispune doar daca este intrunit un cumul de conditii, dintre care cea mai importanta este executarea unei parti importante din pedeapsa. 

Maximul pe care il poate castiga o persoana in baza recursului compensatoriu intr-un an este de 72 de zile. 

Judecatorul care a dispus liberarea conditionata a facut-o nu pentru ca exista legea recursului compansatoriu ci pentru ca a apreciat ca acesta s-a indreptat. Si fara aceasta lege solutia era aceeasi.

PURTĂTORUL DE CUVÂNT AL ALDE, VARUJAN VOSGANIAN: INCORECTA CORECTITUDINE POLITICĂ

În România de azi, a fi corect politic înseamnă să întreții o cultură cronică a sărăciei: românul este blestemat, în țara lui, să se nască și să moară sărac. A fi corect politic înseamnă să afirmi că românii o duc tot mai rău. Corectitudinea politică cere să afirmi răspicat că economia e în dezastru, în haos, să fii convins și să convingi și pe alții că lucrurile merg, indubitabil, într-o direcție greșită. A fi corect politic înseamnă să nu dai două parale pe ce se spune și se face în țară, ci să accepți ca fiind bun doar ce se spune în afara țării, ba chiar să pui și tu umărul, cu râvnă, la obidirea ei. 

Că românii nu o duc la fel de bine ca alți europeni care nu au cunoscut comunismul se vede cu ochiul liber. După război, când țările din afara influenței sovietice au beneficiat de un plan de reconstrucție economică, sovieticii jefuiau România. Decalajele create de diferența dintre Planul Marshall și SovRomuri, cu toată cohorta de mentalități care le-au însoțit, au rămas ca moștenire multor generații. Decalaje există chiar și față de țările Europei centrale, acolo unde proprietatea privată s-a bucurat de un tratament mai îngăduitor decât în România. 

Dacă românii nu o pot duce, încă o bună bucată de vreme, la fel de bine ca europenii din vestul și centrul continentului, pot , însă, s-o ducă mai bine decât România din trecut, cea de acum treizeci, douăzeci, zece sau chiar cinci ani. Corectitudinea politică ne răpește chiar și cea mai firavă speranță că acest lucru s-ar fi întâmplat sau se poate întâmpla. Oricum am lua-o, zic propovăduitorii corectitudinii politice, e mai rău ca înainte. Sau, ca să parafrazăm un îndemn plin de elan de pe vremuri, dar răsucit în fața unei libertăți care ne-a luat pe nepregătite: tot înainte era mai bine. 

Corectitudinea politică este neînduplecată în fața oricărei evidențe. Produsul Intern Brut al României a avut în secolul XXI o evoluție spectaculoasă. A crescut de la 40 mld dolari în anul 2000 la peste 240 miliarde de euro în 2018. Pensia medie a crescut de la 243 lei în 2004 la 1100 lei în 2018. Salariul mediu net, de la 800 lei la 2600 lei. Și asta în condițiile în care cursul de schimb în 2004 era de peste 4 lei/euro, adică destul de aproape de cursul de astăzi, de cca 4,65 lei/euro. Evoluția pieței imobiliare din ultimii ani, numărul de înmatriculări de autovehicule, extinderea rețelei de Mall-uri și supermarketuri ca și evoluția vânzărilor prin acestea, destinațiile de vacanță tot mai variate și mai îndepărtate, sunt expresii ale unei cereri în continuă creștere, uneori de-a dreptul necontrolate. Și pentru că vorbeam de comparația cu vecinii noștri de pe continent, indicatorul care surprinde cel mai bine îmbunătățirea standardului de viață este Produsul Intern Brut la paritatea puterii de cumpărare. Acest indicator este expresia sintetică a existenței, dar și a evoluției în timp, a decalajelor față de media europeană. În anul 2004, PIB la paritatea puterii de cumpărare era de 34% față de media europeană. La momentul aderării urcase la 39%. Astăzi, el se situează la cca 66%. Ceea ce exprimă, limpede, reducerea substanțială a decalajelor. 

Când invoci astfel de realități, apostolii corectitudinii politice se consideră de-a dreptul insultați. Indiferent de dovezile invocate, ei sunt de neclintit. Mai mult, e limpede că tu, care vii cu astfel de cifre, ai o problemă. Ai pierdut, în mod vădit, orice contact cu realitatea. Nu-ți pasă de suferințele românilor, ba chiar le disprețuiești, te-ai izolat în propriul cerc de privilegii. Ești un lăudător servil al guvernanților, chiar dacă aceste firave izbânzi nu sunt rezultatul unei singure guvernări, ci a guvernelor succesive. N-ai pic de rușine (să vă fie rușine! este îndemnul cotidian al corectitudinii politice). Când ai naivitatea să spui că salariul minim net s-a triplat în ultimii șase ani, ceea ce, pentru cei cu venituri modeste ar putea să fie un lucru bun, riposta corectitudinii politice vine ca o palmă peste obraz: „Cum poți trăi dumneata cu banii ăștia?” Asta e adevărat, e din cale-afară de greu să trăiești cu salariul minim, dar tot la fel de adevărat e că 1300 de lei pe lună de azi înseamnă mai mult decât patru sute și ceva de lei de acum șase ani. Inutil să adaug că aceiași (din cale-afară de) corecți politic, se arată, pe de altă parte, indignați de creșterea salariului minim, socotindu-l o măsură lipsită de fundament economic. 

Pentru corectitudinea politică, statisticile sunt demne de menționat când reflectă tendințe negative. Când arată creșterea PIB sau a puterii de cumpărare ori scăderea șomajului, ele mint, ne iau de proști. Inflația este zeița protectoare a corectitudinii politice, la pieptul ei se cuibăresc toate Casandrele corecte politic. Orice ai spune despre creșterile de salarii ori de pensii, adepții corectitudinii politice invocă inflația, menită să erodeze, să spulbere, să macine orice iluzie de mai bine. Chiar dacă toate statisticile din lume, ca și realitatea vizibilă, arată că în România veniturile au crescut mai rapid decât inflația. 

Repet, românii nu o duc bine, nici în mod absolut, nici prin comparație cu vecinii noștri din Europa Centrală și de Vest. Nu o ducem bine, s-o recunoaștem, nici prin comparație cu propriile așteptări. După întunericul comunist speram ca, peste noapte, răsăritul democrației parlamentare să ne aducă belșugul. Așa ceva nu s-a produs și tranziția a fost anevoioasă. Apoi, am sperat că intrarea în Uniunea Europeană va rezolva toate neîmplinirile și vom trăi ca în vest. S-a dovedit că, din păcate, suntem mai degrabă complementari decât competitivi cu piața europeană. Iar prețul acestei lucidități l-a constituit exodul a milioane de români. Totuși, evoluțiile economice și sociale cel puțin din acest secol, cu criza din 2009 – 2014 cu tot, sunt încurajatoare și dătătoare de încredere. E drept, ceva mai greoi, cu tergiversări și jumătăți de măsură, cu ambiguități și populisme, cu infrastructuri precare și politici publice sinuoase, totuși, realitatea arată că și la noi se poate. Ca dovadă, decalajele față de media europeană s-au reduc treptat, așa cum o arată paritatea puterii de cumpărare. 

Nici gând, însă! Corectitudinea politică proclamă că țara noastră trebuie să rămână un spațiu al deznădejdii și al dezolării. Încrederea în propriul destin, sentimentul că și la noi se poate, este cel mai aprig dușman al corectitudinii politice. Încrederea trebuie zdruncinată și zădărnicită. Putem încheia tot felul de parteneriate strategice, alții ne pot monitoriza la nesfârșit, ne pot controla și verifica, asta e foarte bine. Cel mai periculos parteneriat este cu noi înșine. Românii nu trebuie să aibă încredere în destinul țării lor. 

Acest fel de parteneriat, al neîncrederii în viitor, al dezrădăcinării și al umilinței, propovăduit de corectitudinea politică, devine cea mai incorectă atitudine cu putință.

Toni Grebla, secretarul general al Guvernului: Presedintele parca solicita declansarea procedurii de suspendare.

Prin actiunile sale, presedintele Iohannis a dovedit ca s-a inscris in campania electorala pentru alegerile prezidentiale din acest an. 

Klaus Iohannis incearca prin tot ce face sa provoace, sa puna obstacole guvernului, sa puna piedici coalitiei aflate la guvernare. 

Nu stim daca are sau nu drept scop propria suspendare din functie, insa acest lucru nu a fost discutat si nici nu s-a pus problema. 

Nu o sa stea guvernarea si Guvernul si majoritatea in loc din cauza sicanelor presedintelui Iohannis. 

Toate sicanele pe care le face presedintele nu ne pot impiedica sa adoptam masurile pe care le avem in programul de guvernare, care sunt destinate imbunatatirii vietii cetatenilor, cresterii veniturilor lor. 

Asadar, nu ne lasam impresionati, nici intimidati de aceste lucruri. Fiecare gaseste sa lupte cu mijloacele pe care le considera. 

Asa considera presedintele, atat poate din punct de vedere politic si al functiei pe care o detine, asta ne arata. Noi ne vedem inainte de drum, deoarece avem de guvernat Romania. 

Motivele de suspendare sunt foarte clar scrise in Constitutie. Daca presedintele va ajunge sa incalce prevederile constitutionale care duc la suspendare, e cu totul altceva. 

In politica nu e asa de usor. Trebuie sa fii pregatit pentru astfel de lupte, iar premierul are taria necesara.

Departamentul de comunicare 

ALDE Sibiu

Decretul prezidential de prelungire a mandatului sefului Statului Major, atacat in instanta

Decizia apartine Guvernului si vine in contextul in care presedintele Iohannis a sarit peste Guvern, peste ministrul Apararii atunci cand a decis prelungirea mandatului generalului Ciuca. 

Ministrul Apararii a facut o propunere respectand prevederile legale, potrivit carora seful Statului Major e numit la propunerea ministrului Apararii cu avizul prim-ministrului. 

Mai mult, propunerea facuta de ministru era o persoana cu experienta, reprezentantul Romaniei la NATO si UE. Dumitru Scarlat este un membru al armatei cu o experienta indelungata, care il recomanda pentru aceasta functie. 

Insa, asa cum ne-a obisnuit, presedintele respinge orice propunere din partea Guvernului, fara a oferi nicio explicatie. 

Presedintele Iohannis, la fel cum ne-a obisnuit, nu a oferit argumentele necesare pentru a respinge propunerea ministrului. Este o atitudine profund iresponsabila a lui Iohannis. 

Presedintele va trebui sa explice in baza carei legi a prelungit mandatul generalului Ciuca, in conditiile in care legea spune ca inclusiv prelungirea mandatului trebuie facuta la propunerea ministrului apararii, cu avizul premierului. 

Presedintele Iohannis nu are nici avizul premierului, nici vreun document din partea ministrului pentru a semna un asemenea decret.

Departamentul de comunicare 

ALDE Sibiu

Presedintele Iohannis a dovedit ca nu intelege deloc ce inseamna sa fie Presedintele Romaniei.

Prin tot ce face Iohannis vrea sa blocheze activitatea Guvernului. 

Iohannis continua sa dezbine. Vrea sa blocheze toate lucrurile bune pe care Guvernarea ALDE-PSD le-au anuntat pentru 2019. Asa considera el ca va castiga un nou mandat: din opozitie si blocand orice initiativa. Greseste, asa va pierde pentru ca romanii nu mai vor politicienii care sa ii dezbine

Klaus Iohannis a intrat intr-o logica a campaniei electorale, care, din pacate pentru Romania, se va intinde pe intreg parcursul anului.

Pentru Iohannis, principalul obiectiv pentru acest an este noul mandat de presedinte. Este mai preocupat de propria sa campanie, lasand in plan secundar imaginea Romaniei si activitatea Guvernului.

Din nefericire, vedem ca proiectul de tara al lui Iohannis este obstructionarea guvernarii, mai ales in aceasta perioada in care avem presedintia Consiliului UE.

 Nu exista argumente logice pentru care presedintele continua aceasta situatie. Iohannis saboteaza activitatea guvernului. Suntem in plina presedintie a Consiliului UE, iar presedintele tine doua posturi cheie blocate.

Pe data de 10 ianuarie vin la Bucuresti reprezentantii Comisiei Europene, iar in domeniile dezvoltarii si transporturilor nu vor avea interlocutori la Bucuresti.

CCR a dat o decizie cu privire la propunerile de ministri pe data de 19 decembrie; azi ne aflam la aproape 3 saptamani de la acea decizie, iar presedintele nu a explicat nici pana acum hotararea sa. Termenul deindata pentru presedinte nu a existat.

Am preluat presedintia Consiliului UE pe data de 1 ianuarie, iar noi nu avem 2 ministri, la transporturi si dezvoltare, in conditiile in care ministrii din Guvernul Romaniei vor trebui sa conduca sedintele.

Pentru cele doua portofolii nu va avea cine sa prezideze. Ce face Iohannis este sa ne facem de ras in fata intregii Europe. Presedintele Iohannis pune umarul la crearea unei imagini de haos politic in Romania, care este preluata in plan extern.

Daca refuzi sa numesti doi ministri in momentul in care Romania a preluat presedintia, trebuie sa spui pe ce te bazezi. Este ingrijorator si arata un nivel de profesionalism la care nu se ridica Iohannis.

 Sunt semnale ingrijoratoare in acest moment din partea Cotroceniului. Avem un presedinte lipsit de solutii, care se afla in logica unui joc politic.

Presedintele Iohannis a dovedit ca nu intelege deloc ce inseamna sa fie Presedintele Romaniei. Probabil ca de aceea isi doreste si al doilea mandat, poate intelege ce are de facut.

Klaus Iohannis actioneaza in acest moment in calitate de reprezentant al PNL, al unei parti din romani.